Standard FCI nr. 292
Originea
Dogul Argentinian a fost conceput ca un puternic caine de vanatoare si intreaga munca de selectie pentru obtinerea rasei a fost axata pe ideea de a-i modela pe masura vanatului pentru care a fost creat: mistretul argentinian. Mistretii, numiti jabiro au devenit, inceput cu 1908, o mare problema: anual, acesti porci salbatici produc pagube intense, distrugand livezi, terenuri agricole, omorand miei si vitei si nu rareori ucid tarani si fermieri. Cu toate acestea, argentinienii nu vanau mistretii cu arme de foe ci au inventat un fel de "sport national" numit Monteria Criolla, derivat din stilul medieval de vanatoare al aristocratiei europene. Monteria implica depistarea, urmarirea si incoltirea mistretilor de catre haite de caini puternici, pentru ca apoi vanatorul sa omoare vanatul, dar numai cu lovituri de cutit. Pornind de la aceste realitati, fratii Antonio si Augustin Nores Martinez au decis sa creeze o noua rasa de vanatoare, un caine perfect pentru Monteria si pentru vanatoarea de pume, dar care, in acelasi timp, sa fie un excelent caine de familie, care sa-si apare stapanul cu pretul vietii. Dr. Antonio Martinez sustine ca treisprezece generatii i-au fost necesare pentru a fixa rasa. Plecand de la cainii locali, descendentii Molosilor Spanioli incrucisati apoi cu caini englezi, rezultase Perro de Pelea, numit si Caine de Lupta de Cordoba sau Dog de Cordoba, asemanator cu Pit Bullul. Perro de Pelea din regiunea Cordobei este considerat stramosul Dogului Argentinian. Acest tip de caine l-a pasionat pe Antonio Nores Martinez, care a selectionat propriul sau caine de lupta, pornind de la un mascul patat de Dog de Cordoba, asemanator Bulldogului, si de la o femela alba de Bull Terrier. Antonio a redactat primul Standard in 1928, la varsta de 21 de ani, numind primul sau caine de lupta Araucana. Din imperecherea acestor Aracuana cu Pointeri importati din Franta au rezultat Guaranii. Foarte bine adaptat la conditiile din Sierra Cordoba, unde intalnea doar pume, acestui caine ii lipsea totusi forta necesara pentru a fi folosit la vanarea animalelor mai mari existente in pampas. Intr-o prima faza, pentru ameliorarea taliei, Antonio recurge la incrucisarea cu Mastiful de Pirinei. Au urmat incrucisari cu Dogul German. Pentru a face fata mistretilor puternici, fratii Nores au utilizat Irish Wolfhoundul, marele vanator de lupi din Irlanda. Exista si cateva urme de Dog de Bordeaux. In total noua (dupa unii chiar zece) rase sunt considerate a fi contribuit la formarea Dogului Argentinian: Bulldog, Bull Terrier, Caine de Pirinei, Dog German, Mastif, Boxer, Pointer, Irish Wolfhound, Dog de Bordeaux. In 1947, dupa aproape 20 de ani de selectie, caracteristicile rasei sunt practic fixate si in Argentina se publica primul Standard. Apoi, in 1964, Asociatia Chinologica Argentiniana recunoaste oficial rasa. Primul Club s-a infiintat la Cordoba, leaganul rasei, in 1969, urmat apoi de altele in Esquel, Mendoza, Rosario si Buenos Aires. Recunoasterea de catre FCI s-a produs in 1973.
Profilul rasei
Dogul Argentinian este un caine cu un temperament foarte puternic (considerat de unii drept rasa primitive datorita extraordinarului instinct de vanatoare) dar, in acelasi timp, este foarte sensibil in relatia cu stapanul: asprimea tonului vocii este suficienta pentru a-i corecta greselile. Inteligenta lui excelenta este o arma cu doua taisuri: invata repede si poate fi foarte usor dresat, dar se si plictiseste foarte repede. Este foarte loial si foarte atasat de familia lui, fiindu-i aproape imposibil sa se adapteze daca i se schimba stapanul. Deseori, urmare a stresului psihic produs de "transfer", apar probleme de sanatate. Nu este un caine de padoc sau un caine "de lant". Este cainele unei singure familii si cei care vor un Dogo trebuie, mai intai, sa se convinga ca nu il iau dintr-un capriciu. Dogul Argentinian este un companion ideal, care, in general, este prietenos cu toti oamenii, atata vreme cat strainii nu-i ameninta stapanii. Manifesta o mare rabdare fata de copii, suportand cu stoicism din partea lor orice fel de abuzuri. Nu trebuie insa uitat ca, fiind un caine puternic, fara sa vrea poate pune un copil mic in pericol. De aceea trebuie supraavegheat cu atentie. Fata de stapan are un comportament afectuos. Problema principala a acestei rase este insa agresivitatea pe care o are fata de alti caini. Totusi, socializati corespunzator, aceasta problema poate fi preintampinata. In "societatea" canina, Dogul Argentinian are o tendinta pronuntata de a stabili o ierarhie, motiv pentru care solutia cu cei mai mari sorti de izbanda este de a-i tine in perechi mascul-femela. Totusi, de multe ori, caini de acelasi sex crescuti impreuna pot trai fara probleme. Trebuie sa stim ca avem de-a face in primul rand cu un vanator, instinctul de paza fiind o caracteristica secundara. Cu toate acestea, curajul lor este legendar, nu putine fiind cazurile in care s-au luptat pe viata si pe moarte cu diferite animale salbatice pentru a salva viata stapanului. Fiind un caine cu instinct de vanatoare pronuntat, desi poate fi un bun paznic, cu o infatisare de temut, nu trebuie sa ni-l imaginam stand nemiscat in fata unei intrari pe care trebuie sa o pazeasca. Rezistenta lui la durere este deosebita, dar si felul in care se joaca poate fi uneori destul de brutal.
Aspectul general
Molossoid de tip normal, mezomorf, cu membre lungi. Este un caine de talie mare dar nu urias, cu proportii echilibrate. Este un adevarat atlet, armonios si robust datorita musculaturii puternice care transpare prin pielea elastics, bine intinsS pe corp. Mersul este calm si ferm si tradeaza inteligenta, viteza de reactie si natura lui vesela. Este bland si afectuos. Culoarea lui alba stralucitoare este remarcabila.
Proportii importante
Fiind un caine mezomorf, ansamblul este armonios si echilibrat. Cap de lungime medie, cu raport cranio-nazal unitar. Inaltimea greabanului este egala cu cea a crupei. Adancimea peiptului atinge jumatate din inaltimea la greaban. Lungimea corpului depaseste cu 10% inaltimea la greaban.
Comportament si caracter
Vesel, deschis, modest, prietenos, nu este un caine dificil si latra putzin, fiind constient de forta sa. Nu trebuie sa fie niciodata agresiv, iar crescatorii trebuie sa urmareasca pastrarea acestei trasaturi de caracter. Sunt totusi caini dominanti. La vanatoare, este destoinic, silentios si curajos.
Capul
De proportii medii, puternic, nu este colturos, dar nici fin cizelat. Linie superioara usor concav-convexa: craniu convex datorita conturului muschilor maxilarelor si occiputului, iar nasul este usor concav. Musculatura puternica da forma arcuita cefei. Craniu compact, convex in sens antero-posterior si transversal. Arcade zigomatice bine pronuntate si formand o larga fosa temporala care permite o buna dezvoltare a musculaturii temporale. Protuberanta occipitala slab marcata datorita importantei dezvoltari a muschilor cefei. Silon median usor marcat. Stop mediu. Din profil este bine marcat datorita arcadelor proeminente ale orbitelor.
Botul: Puternic, usor dreptunghiular, destul de lat. Linia superioara usor concava este un caracter de rasa. Buze de grosime moderata, scurte si bine intinse, cu margini libere si preferabil negre. Trufa neagra cu nari bine deschise. Nasul este usor "in vant".
Dentitia: Maxilare puternice, drepte, fare prognatism. Laturile mandibulei converg usor si constant. Muscatura foarte puternica. Dinti mari, aliniati regulat, ferm implantati, de un alb imaculat si fara carii. Se prefera dantura completa, dar regularitatea arcadelor dentare are o importanta primordiala. Muscatura in cleste, dar se admite si in foarfeca.
Ochii: Maro inchis pana la culoarea alunei, bine departati, plasati la inaltime medie, migdalati. In ansamblu, expresia lor trebuie sa fie alerta si vioaie, dar, in special la masculi, trebuie sa denote o remarcabila fermitate. Marginea pleoapelor preferabil neagra, dar depigmentarea nu se penalizeaza.
Urechile: prinse sus, bine departate pe craniul lat. Datorita utilitatii originare a rasei, trebuie cupate si purtate erect, de forma triunghiulara, iar lungimea lor sa nu depaseasca 50% din cea a bordului interior al pavilionului urechii netaiate. Daca nu sunt taiate, au lungime medie, sunt largi, groase, plate, cu varf rotunjit, purtate atarnand si cu marginea interioara lipita de obraji; in atentie pot fi purtate semierect.
Gatul, linia superioara, corpul
Gatul: de lungime medie, puternic si drept, tronconic, lat la baza, cu buna musculature si profil usor arcuit. Musculature cefei mascheaza proeminentele osoase ale zonei. Se uneste lin cu toracele. Acoperit cu piele elastica si groasa care se poate misca liber peste tesuturile subcutanate care sunt ceva mai relaxate decat pe restul corpului. Pe gatlej, pielea formeaza usoare pliuri neproeminente si nu atarnande; aceasta particularitate este fundamentala pentru utilitatea rasei. Parul de pe gat este ceva mai lung decat pe restul corpului.
Corpul: Linie superioara: orizontala. Greabanul si proeminenta soldului se afla la acelasi nivel si sunt cele mai inalte puncte ale liniei superioare. Greaban lat si inalt. Spate lat si puternic cu o musculatura puternic dezvoltata care produce o usoara inclinatie catre zona lombara. Zona lombara solida si acoperita cu musculatura puternici ce formeaza un silon median de-a lungul coloanei. Este ceva mai scurta decat zona dorsala. In special la adulti, dezvoltarea musculaturii acestei zone creaza falsa impresie de coloana curbata. Crupa de lungime medie, lata si musculoasa. Piept: larg si coborat pana la nivelul coatelor.
Coada: atasata la inaltime medie, formeaza un unghi de 45° cu linia superioara. In forma de sabie, groasa si lunga, ajunge pana la jaret, fara a-i depasi. In repaos, purtata atarnand. In actiune este purtata ceva mai sus decat linia spatelui, penduleaza constant, in lateral. La trap, purtata la nivelul spatelui sau putin mai sus.
Membrele
Membrele anterioare: formeaza un ansamblu musculos, cu oase ferine si solide, bine proportionat fata de talia cainelui. Din fata si din profil, membrele anterioare sunt drepte si paralele. Umerii inalti si bine proportionati, foarte puternici, cu muschi bine evidentiati dar nu excesiv. Omoplatul face un unghi de 45" cu orizontala. Brat de lungime medie si bine proportionat, puternic, cu musculature importanta si formand un unghi de 45" cu orizontala. Coate puternice, acoperite cu o piele ceva mai groasa si elastica si care nu formeaza pliuri sau riduri. Bine lipite de curia toracica din care par a face parte. Antebrat drept, de lungime egala cu a bratului, cu osatura robusta si musculature bine dezvoltata. Carp lat, situat in prelungirea antebratului, fara proeminente osoase sau pliuri cutanate. Metacarp usor aplatizat, cu buna osatura si inclinat la 70-75° fata de orizontala. Labe rotunjite, cu degete scurte si bine stranse.
Membrele posterioare: mediu angulate, paralele, solide si foarte puternice pentru a-si indeplini functia de transmitere a impulsului si pentru a determina alura tipica rasei. Coapse de lungime bine proportionata fata de ansamblu, puternice, cu muschi vizibili si puternic dezvoltati. Angulatia soldului este de aproximativ 100°. Genunchi: situat pe axa generala a membrului. Unghiul femuro-fibial aproximativ 110°. Gamba ceva mai scurta decat coapsa, continuand buna dezvoltare musculara a membrelor. Jaret: ansamblul tars-metatars scurt, puternic si ferm, asigurand forta de propulsie a trenului posterior. Articulatia jaretului este ferma, formand un unghi de aproximativ 140°. Punctul jaretului bine evidential. Jaret solid, aproape cilindric, perpendicular pe sol. Pintenii trebuie eliminati. Labe similare celor anterioare, dar un pic mai mid si mai late.
Roba
Parul: scurt pe tot corpul, fir drept si moale, de aproximativ 1,5-2 cm. Desimea si grosimea firului variaza in functie de climat: intr-un climat tropical, parul, mai subtire si mai rar, face vizibile regiunile pigmentate ale pielii, ceea ce nu este un motiv de penalizare, iar intr-un climat rece parul devine mai gros si mai des si este posibil sa apara subparul.
Culoare: alb pur. In jurul ochilor se accepts o pata neagra sau de culoare ichisa, dar fara a depasi 10% din suprafafa capului. Totdeauna se vor prefera exemplarele cele mai albe.
Talia
inaltimea la greaban: masculi 62-68 cm, femele 60-65 cm.
Culori si semne
Pielea: omogena, un pic groasa, dar neteda si elastica. Bine intinsa pe corp, ea este mobila datorita structurii semirelaxate a tesuturilor subcutanate. Nu formeaza riduri vizibile, cu exceptia regiunii gatlejului. Trebuie sa fie cat mai putin pigmentata posibil, mai ales ca, odata cu varsta, pigmentarea creste. Pigmentarea exagerata a pielii nu este admisa. Se prefera exemplarele care au marginile buzelor si ale pleoapelor negre.
Miscarea
Tipic rasei, alura se modifies imediat ce interesul cainelui este starnit, reactiile devenind rapide. Pasul este calm, trapul este alungit, cu buna extensie a anterioarelor si impuls puternic al posterioarelor. In galop, cainele isi desfasoara toata energia si puterea. Urmele lasate de cele patru labe sunt paralele. Mersul in buiestru nu este admis, aceasta alura fund considerata efect grav.
Defecte eliminatorii
Orice abatere fata de cele de mai sus constituie un defect. Fiecare defect se va penaliza in functie de marimea respectivei abateri.
Defecte grave: Osatura si musculatura slaba. Trufa insuficient pigmentats, buze atarnande. Dinti mici, slab dezvoltati sau cariati. Dantura incompleta. Piept in forma de butoi sau de carena. Coaste plate. Membre posterioare exagerat angulate. Jaret prea lung. Aluri atipice. Pigmentare exagerata a pielii la cainii tineri. Mici regiuni cu par colorat pe corp. Nervozitate, dezechilibru nervos.
Defecte eliminatoarii: Trufa depigmentata. Prognatism. Ochi albastri sau heterocromie. Surditate. Par lung. Mai mult de o pata colorat pe cap. Pete colorate pe corp. Talie sub 60 cm sau peste 68 cm. Agresivitate.
Nota: Masculii trebuie sa aiba doua testicule evidente, normal dezvoltate si complet coborate in scrot.
Citeste anunturi vanzare/ cumparare/ donatie Dog Argentinian
Prezentare realizata de: Mihai Lungu
