Standard FCI nr. 15
Originea
Cand locuitorii Europei au inceput sa creasca oi si marile turme au inceput sa ocupe teritorii largi, acestia aveau nevoie de un ajutor credincios si agil, si anume de un caine ciobanesc. Ciobanii landurilor belgiene cresteau un caine mai degraba mic (50-55 cm inaltime la greaban) care nu cantarea mai mult de 20 kg, cu un caracter temperamental, vesnic in miscare, incercuind mereu turmele, gata sa le apere. Corpul lui era cvadratic, cu constitutie usoara, mers dansat: un amic vesel, rezistent si econom, intemeietorul rasei Ciobanestilor belgieni a fost prof. Reul de la Institutul veterinar din Cureghem. Prof. Reul a adunat, la 15 noiembrie 1891, pe ciobanii si posesorii acestor caini si a luat in evidenta peste 100 de exemplare, infiintand si Clubul Ciobanestilor belgieni, fostul caine de paza al turmelor devenind astfel caine national. Coloritul acelor caini era foarte variat: de la negru spre cenusiu sau brun in toate varietatile, existand de asemenea o structura diferita a blanii: cu fir lung, scurt sau sarmos. Dupa cativa ani, crescatorii s-au pus, in sfarsit, de acord asupra varietatilor care puteau fi reproduse: Negru cu blana lunga - Groenendael, Rosu brun cu masca neagra - Tervueren, Rosu brun cu blana scurta - Malinois, Cenusiu cu par sarmos - Laeken, aceste nume provenind de la satele din apropierea Bruxelles-ului, unde locuiau crescatorii. Dupa o lunga perioada de dezbateri, in sfarsit, in 1973, Belgia, ca tara de origine a acestei rase, a pus la punct reglementarile cresterii acesteia. Pentru fiecare varietate, in expozitii se acorda titlul CACIB. Astazi, sunt permise urmatoarele varietati:
• Groenendael - cu par negru lung
• Tervueren - cu par lung brun roscat, inspicat cu negru si cu masca neagra
• Malinois - par scurt, culoare brun roscata cu masca neagra
• Laeken - sarmos brun roscat.
Profilul rasei
Este un caine rustic, obisnuit sa traiasca in aer liber, foarte rezistent la intemperii. Prin armonia formelor sale si portul mandru al capului, da impresia unei robusteti elegante si foarte atragatoare. Rezervat cu strainii, este vigilent, activ si extrem de devotat stapanului. Foarte rapid in actiuni, are caracter cam impulsiv, raspunzand fulgerator la orice provocare. Fiind foarte sensibil la instruire, ii trebuie un stapan cu o mana blanda. Este un excelent paznic al turmelor si al locuintelor, un caine solicitat pentru aparare si protectie, folosit tot mai mult in politie ca un foarte bun caine de urmarire, devotat, vigilent, inteligent, elegant si demn, armonios, impozant este tot mai solicitat in ultimul timp ca si un mandru caine de insotire.
Aspectul general
Un caine mijlociu, armonios construit, bine proportional, elegant, inteligent, creat pentru a putea parcurge distante mari, cum era obisnuit sa o faca pe vremea cand era folosit la paza turmelor de oi. Armonia formelor sale corporale, postura sa maiestuoasa lasa impresia unui reprezentant mandru al dasei cainilor utilitari. Cainele Ciobanesc belgian exista in patru varietati:
• GROENENDAEL - negru, cu blana lunga
• TERVUEREN - brun roscat cu masca inchisa, cu blana lunga
• MALINOIS - brun roscat, masca inchisa, blana scurta
• LAEKEN - brun roscat, sarmos
Proportii importante
Talia: Marimea dorita este de 68 cm la masculi; 58 cm la femele, cu o abatere de ± 2 - 4 cm.
Dimensiunile ideale ale unui caine cu inaltimea la greaban de 62 cm trebuie sa fie: inaltimea - 62 cm; lungimea corpului - 62 cm; lungimea spatelui - 41 cm; marimea pieptului - 75 cm; adancimea pieptului - 31 cm; distanta pamant-piept - 31 cm; lungimea capului - 25 cm; lungimea botului - 12,5-13 cm.
Capul
Este caracteristic Ciobanescului belgian, fiind cea mai expresiva parte a sa; frumusetea capului fiind importanta, ea ridica aspectul de ansamblu al cainelui. Acesta nu trebuie sa fie lung si ingust ca la Collie, sau lung si lat ca la Spitz; fruntea si liniile nasului trebuie sa "curga" paralel. Stopul este mediu. Obrajii sunt seci, uscati si nu pregnanti.
Botul: Trufa este neagra si cu narile bine deschise. Peretele nazal este drept, in paralel cu linia fruntii.
Dentitia: Maxilarul este prevazut cu 42 de dinti albi, regulati, bine inradacinati in maxilar. Este de dorit o muscatura in foarfeca, fara a pierde contactul intre dinti. Muscatura in cleste era preferata de catre ciobani. Este admisa lipsa unui P1, dar nu mai mult.
Ochii: Sunt mijlocii, de preferat inchisi la culoare si migdalati, nici bulbucati si nici asezati prea in spate. Privirea trebuie sa fie indrazneata, vioaie si inteligenta. Ochii trebuie sa nu exprime rautate, teama sau moleseala. Pleoapele sunt conturate cu negru.
Urechile: Sunt asezate sus, mici, triunghiulare, purtate drept si dau cainelui un aer inteligent si o proportie echilibrata intre cap si trup.
Gatul, linia superioara, corpul
Gatul: Drept, lat, musculos, fara salba, latindu-se spre spate, purtat inalt, cu ceafa usor curbata.
Corpul: Pieptul nu este foarte lat dar trebuie sa fie adanc, ca la toate animalele cu rezistenta mare. Coastele sunt bine arcuite, dar nu sub forma de bidon. La un piept ingust, coastele sunt mai bine exprimate (pozitia franceza). Trunchiul este puternic, dar nu greoi; este cvadratic, iar la femele mai alungit. Spatele trebuie sa fie drept, lat, bine reprezentat muscular si scurt. Un spate curbat impiedica rezistenta si rapiditatea si este un defect pentru un caine utilitar. Crupa este frumos rotunjita, un pic curbata si latita. Burta este trasa in sus, intr-o curba alungita sub linia pieptului.
Coada: Este bine fixata, de lungime mijlocie si cu baza puternica; in repaus atarna si trebuie sa ajunga pana la incheietura gleznei si se curbeaza usor spre spate, in activitate este indreptata usor in sus, dar nu are voie sa fie purtata in sus.
Membrele
Membrele anterioare: Omoplatii sunt lungi, plati si formeaza un unghi cu bratul, inaintarea pieptului ii da cainelui posibilitatea sa paseasca mai bine, facand din el un excelent trapas. Membrele sunt bine apropiate de piept. Antebratele sunt lungi si bine imbracate de muschi.
Membrele posterioare: Trebuie sa fie puternice, fara a fi greoaie. Membrele se misca in aceeasi directie cu trenul anterior. Jaretii sunt puternici si scurti. Pintenii nu sunt doriti si trebuie operati.
Labele: Labele trebuie sa fie rotunde, cu degetele indoite, cu pernite puternice si elastice, gheare inchise si puternice.
Roba
Blana lunga: mai scurta la cap (partea exterioara a urechii), cu franjuri care ajung de la coate la labute in jurul trenului posterior. Firul este lung si intins, insa mai lung in jurul gatului si pieptului unde formeaza o coama. Coapsele sunt acoperite cu un par mai scurt si des, asa-numitii "pantaloni" (GROENENDAEL, TERVUEREN).
Blana scurta: pe intreg corpul are aceeasi lungime, fiind mai scurta la cap, partea externa a urechilor si membrele inferioare. Ceva mai lunga in jurul gatului, unde formeaza un mic guler care incepe la baza urechii si ajunge pana la piept. De asemenea, la marginea jaretilor parul are firul mai lung (MALINOIS).
Par sarmos: parul este aspru si "ciufulit" si are o lungime de aproximativ 6 cm pe tot corpul. Nu are voie sa fie aglomerat in jurul cozii si ochilor ceea ce i-ar da cainelui aspectul unui Schnauzer sau al unui Briard (LAEKEN).
Culoare: GROENENDAEL - negru; TERVUEREN - brun roscat (mahon), cu masca neagra si inspicat cu negru. Culoarea "aparte" este gri in toate nuantele cu masca intunecata si inspicata; MALINOIS - brun roscat, cu masca inchisa; LAEKEN - brun in diferite nuante, insemnele albe sunt admise la degete si piept.
Miscarea
Mersul este adaptat acoperirii de distante mari si nu este fortat. Prin temperamentul lor, C.B. au tendinta de a incercui turmele si par neobositi. Mersul normal este trapul. Miscarile sunt armonioase, cu un pas lin.
Temperamentul
La caracterul sau de paznic al turmelor de oi se adauga calitatile de pazitor pentru casa si curte si de aparator inversunat al stapanului si familiei. Este agil si atent, iar privirea sa intrebatoare si apriga dovedeste inteligenta.
Defecte eliminatorii
Nuanta rosie dominanta si pantaloni albi la Groenendael; par prea scurt la Malinois (ca la Dobermann) sau prea lung (ca la Ciobanescul german); lipsa pigmentului la nas si nari; nari prea deschise, stop proeminent sau prea putin stop, cap prea lat, prea greu sau ascutit (asemanator cu o vulpe), ochi prea deschisi si prea rotunzi, lipsa premolarilor, masca prea stearsa, umeri abrupti, coate libere, incheieturi moi, labe lungi si deschise; spate de crap, crupa tesita, coada purtata pesate linia spatelui, piept de bidon, picioare in "O" sau "X".
Defecte eliminatorii: Muscatura inversa; lipsa mai multor premolari mici; lipsa totala a mastii la Tervueren si Malinois, masca inversa (ca la Husky si Collie); ochi galbeni pregnant; urechi atarnande; coada scurta (cupata); talie prea mare sau prea mica; caracter de catea la masculi; masculi fara sau cu un singur testicul; sunt descalificate animalele sperioase si cele agresive.
Nota: Masculii trebuie sa aiba doua testicule evidente, normal dezvoltate si complet coborate in scrot.
De stiut
Istoria Ciobanescului Belgian Groenendael
Un hangiu pe nume Rose, din satul Goenendael, si-a procurat de la un crescator de oi din Hof d'Uccle un mascul negru cu blana lunga, cu o prezenta deosebita si care se apropia foarte mult exigentelor dr. Reul. Rose l-a imperecheat pe masculul sau numit Piccard cu femelele pe care le avea, asemanatoare ca nuanta (brun roscat). Imperecherea lui Piccard cu femela Fetite a stat la baza constituirii originii cainelui Ciobanesc belgian Groenendael, iar urmasii negri ai acestei perechi au dat prin imperecheri succesive si apropiate un tip de caine deosebit de elegant. In jurul anului 1930 au fost constituite in Binche doua canise celebre: canisa Mont-Sara cu un numar de 40-80 de exemplare bine crescute, cu cap mare si ingust, urechi mari, stop minim, ochi migdalati si "guler" cu par bogat. La acea vreme s-a nascut suspiciunea ca proprietarii ar fi folosit si rasa Collie in reproductie, pentru a obtine o linie mai ingusta si mai lunga a capului. O alta canisa celebra era De l'Infer-nal, canisa ai carei caini intruchipau tipul ideal, dorit inca de la sfarsitul secolului al XlX-lea. Din aceasta canisa, exemplarul Tan l'Infernal a fost stramosul multor campioni. Cu materialul reproducator din linii vechi aceste canise au mentinut un tip de caine elegant si frumos, iar exemplarele din tara de origine au dominat timp de multi ani expozitiile internationale. Rivalitatea dintre Royal Groenendael Club si Royal Berger Belge Club a luat sfarsit dupa unificarea acestora, care a avut ca rezultat organizarea de expozitii cu peste 100 de exemplare din aceasta rasa.
Istoria Ciobanescului Belgian Tervueren
Celebrul exemplar negru pe nume Piccard d'Uccle a fost si stramosul Tervueren-ilor, deoarece prin imperecherea unuia dintre fiii sai cu femela brun roscata Miss au rezultat catei brun roscati. Aceasta linie a fost pastrata prin imperecheri succesive, fiind urmarita in special coloratia si mai putin constructia, pierzandu-se astfel caracterul tipic al rasei. La intrunirea din 1920, cand s-a hotarat liberalizarea totala a cresterii exemplarelor de culori aparte, a fost practic recunoscuta varietatea Tervueren. Unul dintre reproducatorii epocii a fost cainele Minox care, imperecheat cu femela purtatoare a aceluiasi tip de blana, a transmis urmasilor sai, pe langa caracterele tipice ale rasei, blana bogata brun roscat. Una dintre canisele care au rezistat de-a lungul timpului a fost canisa De la Brigade, reprezentata prin masculii de reproductie Xyste de la Brigade si Tjop de la Brigade. De asemenea, amintim si canisele De Landas si Du Talion cu campioana La Marion du Talion. Cand devenise dificil de mentinut aceasta varietate, s-au facut imperecheri incrucisate intre exemplare de culori aparte si cele negre, pierzand insa multe sanse de a imbunatati rasa. La terminarea primului razboi Clubul de Ciobanesti Belgieni s-a vazut nevoit sa admita si cainii cu blana lunga bruna sau cenusie, in deceniul al treilea, Tervueren-ii si culorile aparte aproape au disparut, insa prin 1965 a aparut din nou in lumina rampei exemplarul cenusiu Milko du Parc de l'Hay, castigand toate competitiile. Urmasul sau, cenusiul Viei des Hauts de Bievre, a intrerupt succesul lui Milko, intruchipand idealul varietatii Tervueren.
Istoria Ciobanescului Belgian Malinois
La prima expozitie din Cureghem au fost prezentati, pe langa 40 de caini cu parul lung, si 19 exemplare cu par sarmos si 33 de Ciobanesti belgieni cu blana scurta. La masculi, premiul I a fost atribuit unui brun roscat, premiul II - unui caine care se numea Charlot si premiul III - unui Groenendael. De asemenea, si la femele au castigat doua exemplare brun roscate cu blana scurta si o femela tigrata cu blana scurta. Aceste rezultate au aratat faptul ca, la inceput, cainii cu blana scurta au fost crescuti in toate varietatile de culoare, desi nu la mult timp (1920) s-a hotarat doar reproducerea cainilor cu blana scurta in nuante brun roscate. La acea vreme exista un mascul, Samlo, despre care se spune ca era de o frumusete deosebita, iar din imperecherea acestuia cu o femela cenusie a rezultat prototipul Malinois-ului de astazi, un caine numit Tomy. Tomy avea o culoare brun roscata pronuntata, cu linii inspicate si masca inchisa. Armata si politia belgiana au folosit acest caine, el fiind exportat chiar si in Congo cand se afla sub ocupatie belgiana, Malinois-ul suportand foarte bine clima fierbinte a acestei tari. Inca din timpul primului razboi mondial a existat o foarte productiva canisa a Malinois-ului: Du Sonnervieu, ai carei caini au castigat premii timp de 50 de ani in expozitii din Franta si Belgia. O alta canisa cunoscuta dinainte de razboi a fost Du Jolimont, care a crescut caini utilitari cu statura superioara. O alta canisa demna de mentionat a fost De l'Enclus, care a dat nastere unor exemplare valoroase.
Istoria Ciobanescului Belgian Laekenois
Cum s-a mentionat anterior, Clubul infiintat la 1891 nu a acceptat decat sarmosii cenusii, la acea vreme existand insa multi sarmosi maronii. In urmatorii ani s-au remarcat Groenendael-ul pentru evidenta sa eleganta, Malinois-ul pentru utilitate, insa Laeken-ul s-a remarcat doar slab, fiind putin "sic" ca aratare, cu un caracter linistit si introvertit. Numele de Laeken provine de la parcul palatului von Laeken, unde traia o familie de ciobani care cunostea, de la origini, stramosii cainilor sai. Insa cum aceasta familie nu vorbea decat flamanda, avea putin contact cu alti crescatori, iar aria de raspandire a acestui caine a fost foarte restransa. Laeken-ul a stat mult timp intre ciocan si nicovala, deoarece unii "vedeau" acest caine brun, iar altii cenusiu, in Olanda, cresterea acestei rase a luat proportii in ultimii ani, tara devenind bastionul cresterii Laeken-ului. De asemenea, in Franta, cunoscuta era canisa Du Parc de l'Hay, in Elvetia impunandu-se pana acum un numar de trei crescatori: canisa Von Venus, proprietara celebrei femele Queen v. Venus; La Poretto si Von Flosserhof. In Olanda mai cunoscute sunt carusele Balderlo, Van't Brugske etc. In Belgia s-au mentinut doar cateva canise de Laeken: Filamarchois, Rospaillebos si bineinteles renumita Van Kriekebos din care sunt exportati caini in toata lumea.
Citeste anunturi vanzare/ cumparare/ donatie Ciobanesc Belgian
Prezentare realizata de: Mihai Lungu
